Motivatie

10 dec. 2013

crochiu din cuvinte disparate

ți-am construit un univers cubic,
te-am așezat înăuntru ca pe-o cariatidă,
ți-am trasat trei linii pe care să te poți mișca,
din cuvinte disparate,
într-o deplină libertate :

spre apus,
spre miazănoapte,
spre abis.


te privesc amuzată
cum ți se sfărâmă tălpile
căutând să răzbați spre apus,
dincolo de cuvintele sparte,
ți-am pus întrebările în spam
și dansez cu capul pe spate.

spre miazănoapte ...

spre abis o apuci grăbit
ca pe drumul dintre sâni și coapse
trăgând aer în piept
ca pentru o ultimă suflare.

dar abisul e gol

te privesc râzând cum rămâi fără aer
te scufunzi tot mai mult


dintre sute de pahare
ce le-aș bea acum cu tine
numai unul mă îmbată
restul îmi vor face bine


formă pătrată chipului tău

culeg de pe foaia TA de hârtie cuvintele albe din care ideile se desprind ca un fum cenușiu cu reflexii multicolore precum un curcubeu infinit, nedefinit ... 

înot spre abis iar și iar, 
după fiecare gura de aer, 
mai adânc în zadar, 
căci ideile curg impersonal 
din sutele de cărți necitite.

dau formă pătrată chipului tău,
e singura formă știută,
măsor cu echerul profilul rotund
dar mâna-mi trasează doar linii contur
căci formele-s plate și-abisul e surd.

elegie-a cunoașterii inutile,
ambiția morții ca un triumf,
eludez orice raft cu valori
și aleg resemnarea