crochiu din cuvinte disparate

ți-am construit un univers cubic,
te-am așezat înăuntru ca pe-o cariatidă,
ți-am trasat trei linii pe care să te poți mișca,
din cuvinte disparate,
într-o deplină libertate :

spre apus,
spre miazănoapte,
spre abis.


te privesc amuzată
cum ți se sfărâmă tălpile
căutând să răzbați spre apus,
dincolo de cuvintele sparte,
ți-am pus întrebările în spam
și dansez cu capul pe spate.

spre miazănoapte ...

spre abis o apuci grăbit
ca pe drumul dintre sâni și coapse
trăgând aer în piept
ca pentru o ultimă suflare.

dar abisul e gol

te privesc râzând cum rămâi fără aer
te scufunzi tot mai mult


dintre sute de pahare
ce le-aș bea acum cu tine
numai unul mă îmbată
restul îmi vor face bine