Mira este nikname-ul unei simpatizante a Noii Republici, dezamăgită de viața politică care a înconjurat-o de peste 20 de ani. Până la apariția declarațiilor de sprijin ale lui Sebastian Lăzăroiu, comentariile ei erau pline de entuziasm. Ulterior acestea s-au mai estompat, neîncrederea luând loc entuziasmului. Rândurile de mai jos sunt răspunsul meu adresat tentației de ne lăsa pradă scepticismului, tentație care ne încearcă pe fiecare dintre noi.
_________________________________________
Mira, în viața reală lucrurile nu sunt alb/negru. În politică cu atât mai puțin. Dacă ar fi fost să privesc alternativele politice în alb și negru, la alegeri nu aș fi pus votul pe nimeni. Din nefericire în 2000 am pus ștampila pe Iliescu și am țopăit exaltat la aflarea rezultatelor. Desigur am simțit cum mâna mi se usucă. În 2004 am ștampilat Băsescu, mi-am luat pruncul de 4 ani și am plecat la București, în piața Constituției, ca să mă bucur cu țara. Dar, cum chiar Președintele Băsescu a spus în ultima confruntare cu Năstase, tragedia este că în mileniul al III-lea alegătorul român nu poate alege decât dintre doi comuniști. Nu am făcut alegerea cu deplină încântare. Aveam multe reproșuri de adresat lui Traian Băsescu. Șuvița rebelă mascând ipocrit o chelie onorabilă era ultimul dintre acestea. Din 2008, 2009 deja am refuzat să mai privesc către viața politică a țării. Mă gândeam deja la Canada sau Marea Britanie.
Cu toate astea, azi sunt tot aici. Îndemnul meu către tine: hai să punem în balanță alternativele, desigur excluzând resemnarea. Vei vedea că îți va fi mai ușor să treci peste... hai să le zicem micile stângăcii ale acestei construcții aparent republicane, declarativ de dreapta, în fond, marele coagulant al unei frustrări naționale fără precedent.
Nici eu nu mă prăpădesc după domnul Lăzăroiu și cu siguranță că nu mi-aș da fiul la meditație la domnul Funeriu. Îl invidiez pe Mihail pentru erudiție și șansa de fi respirat același aer cu Andrei Pleșu, Vladimir Tismăneanu, dar asta nu înseamnă că nu sunt ușor iritat de felul în care uneori rostește anumite fraze sau acceptă declarații de prețuire din partea entuziaștilor Noii Republici. Dar, Mira, uită-te în urmă, de unde am plecat, și mai ales uită-te la ce alternativă ne paște! Nu e așa că acum Mihail, Lăzăroiu, Funeriu îți apar ca Făt frumos și Albă ca zăpada? Sincer, mie da!
PS.
Argumentul suprem este altul: mergi pe 13 la întâlnirea cu simpatizanții NR. Vei descoperi acolo oameni aidoma ție și asta îți va da putere și încredere. Vei descoperi că nu ești singură într-o țară de hoți, șmecheri, fripturiști și mârlani aroganți. Și cine știe, poate cândva, vom descoperi că aceștia sunt singuri printre noi, ceilalți.
