Motivatie

4 oct. 2011

Un tată fericit?

Da și Nu. Sunt un tată fericit pentru că am un fiu pe care îl iubesc nespus. 
Nu sunt un tată fericit pentru că un vraf de temeri legate de viitorul său nu îmi dau pace. Viitorul său îmi apare acum searbăd și cenușiu, ca al meu și al multora dintre dumneavoastră. Și pentru toate acestea mă simt responsabil și nefericit.
_______________________________

Cum aș putea să nu fiu fericit când fiul meu și verii lui mai mici merg la culcare cu câte o carte din care citesc înainte de a adormi? Când duminica aleargă cu nerăbdare și nesaț către rafturile bibliotecii pentru a-și alege alte cărți din care să culeagă fantastice aventuri în momente de tihnă?  Sunt fericit când îmi văd pruncii experimentând jocuri constructive: Lego, puzzle cu pasiune ori că aleargă în parcul din cartier cu copii vecinilor inventând jocuri noi. Cum să nu fiu fericit când văd televizorul nepornit cu zilele iar jocurile pe calculator doar un divertisment ocazional.

Azi ne-am supărat pe fiul meu și-am ajuns aproape de disperare verificându-i lecțiile pregătite la istorie. De obicei ne bazăm că își citește "lecția nouă" singur și că înțelege și reține de acolo majoritatea informațiilor importante. "Ascultarea" o facem apoi cât mai informal, căutând să lămurim aspectele mai puțin înțelese cu o curiozitate nedisimulată. Astăzi însă, după 30 de minute de lectură abia dacă putea articula 2-3 cuvinte fără noimă. Părea ca a dat lenea în el. 

Am luat cartea în mână să văd ce și cum. Lecția - Orașul și satul medieval. Manualul: tipărit pe o hârtie proastă, cu un text destul de mărunt și paragrafe interminabile din când în când întrerupte de poze mici și decolorate cu o rezoluție penibilă, niște reproduceri stupide din iconografia medievală. Întregul text de la prima propoziție și până la ultima exprimă ideii generale, mult prea abstracte pentru 11 ani. Fiecare afirmație stârnește în mintea copilului ambiguitate, confuzie.

Până la urmă am găsit în bibliotecă o carte de la editura RAO apărută în ciclul de mici enciclopedii. Am identificat un capitol în care se descrie orașul medieval. Textul cu caractere mult mai mari decât ale manualului descrie orașul în imagini simple: drumul pavat, clădirile, locuitorii și activitățile lor. Imagini mari simple și clare reproduc detaliile descrise de text într-o plastică adecvată vârstei. Lecția a fost salvată. Lectura mult mai facilă a creat curiozitatea și am putut închega apoi o poveste. În mintea copilului orașul acelei perioade acum era reprezentat în culori și nuanțe semnificative. Medievalul prinsese contur, gust și personalitate.
_______________________

Să presupunem ca părinții nu ar fi avut timp să consilieze în acea zi. majoritate părinților nu au acest timp. Unii nu pot. Ce ar fi urmat a doua zi? O nouă lecție povestită de un profesor grăbit să se încadreze în cele 20 de minute. programa nu iartă. Inspectoratul școlar îți cere socoteală dacă nu menții ritmul. Fără materiale adiționale, planșe machete sau mulaje profesorul face un monolog mai mult sau mai puțin abstract în fața a 30 de copii visând la Scooby Doo, Hana Montana sau alte personajele, mult mai apropiate lor. Apoi o nouă lecție pe care ar fi trebuit să o "învețe". La fel de abstractă și lipsită de gust ori culoare. Astfel devine istoria materia "pe care am detestat-o mereu"

Aidoma geografia, matematica, fizica ... Pentru fiecare din ele vine un moment de care cei mici nu trec mai departe. Golurile se adună și orice lecție noua ce urmează acesteia devine tot mai străină și grea. Profesorii uită că micuții din fața lor trebuie să priceapă ce li se transmite. Informațiile vor trebui de acum memorate, tocite iar asta pot face doar cei mai silitori.

În continuare copiilor li se vor pretinde note mari. Ușor de cerut verificat și contorizat notele devin singurul scop al copiilor noștri. Unii vor învăța să memoreze alții să copieze pentru notele mari. Alții vor abandona cursa notelor mari cuibărindu-se la pieptul cald al notei 5 pe care profesorul o acordă din motive ce nu mai au legătură cu ei. Sistemul contorizează altfel performața decât ne-am aștepta să o facă. După 16 ani de astfel de școală absolvenții nu sunt în stare să lege un capăt de ață.

Admir tenacitatea domnului Funeriu. Aplaud schimbarea în exigența impusă Bac-ului de anul acesta. Detest încercarea USL de a drege busuiocul printr-o lege aberantă și fără obiect. Cu toate acestea peștele de la cap se strică. Bacul e coada și nu de aici se începe, sau mai grav, nu aici se termină.

Întrebam în articolul  dl. Funeriu, ministrul copiilor noștri dacă ministrul are susținători printre profesori sau inspectorii școlari din țară. Nu știu, nu cred. Chiar dacă unii îl admiră, știu cu siguranță ca nimeni nu a încercat să le ceară sprijinul în reformarea pedagogiei românești.  O reformă în orice domeniu se pornește de la cel ce trebuie slujit. De la elev și nevoile sale. NU văd asta în acțiunile echipei Funeriu. Poate că activități temeinice se petrec dar noi de aici nu le vedem. Or să apară la un moment dat ca iepurele din pălărie? Nu cred! În ce constă această reformă, care sunt reperele de calitate, scopurile, țintele intermediare. Care sunt studiile de la care s-a plecat în stabilirea țintelor necesare? Și nu în ultimul rând: Care este industria pentru care-i pregătim?

Orice program ar avea dl. Funeriu, acum altele sunt prioritățile căci vin alegerile. Oricât de kamikaze ar fi guvernul Boc, PDL nu-și permite sa le ignore! La patru ani, la noi, oricum se schimbă guvernul și cu el tot aparatul. Puțini sunt pereni ca Mugur Isărescu la BNR - singura instituție cu care ne putem mândri ca merge. Deja se vorbește de remanieri fulminante. Noul ministru va continua "vechea" reformă? Retorică întrebare!
_______________

În urmă cu 3-4 ani am avut ocazia să găzduiesc la parcul de Software din Galați două grupe de studenți la informatică. Am făcut cu aceștia 3-4 săptămâni de "practică" Am descoperit cu ei plecând de la lucrurile simple cum să faci programe. Am descoperit ce înseamnă să încerci, să te lovești de necunoaștere, să cauți documentație, sa extragi esențialul și apoi, imediat să aplici. Ulterior celor 4 săptămâni nu am putut continua, ei mergând la școală eu căutând să recuperez întârzierile în sarcinile neglijate. O parte din ei m-au căutat apoi cerându-mi să reluam activitatea. Vedeam în insistența lor conștiința neputinței ulterioare absolvirii. Cu unii dintre ei am mai corespondat apoi. Dintre absolvenții acelui an doar 2 au ajuns să practice programarea. Unii au plecat spre alte meserii mai mult sau mai puțin legate de informatică. Alții s-au înscris la altă facultate, "cu economia ai mai multe șanse" argumentau ei.

____________________________

O familie de prieteni, cetățeni  Canadieni de origine română, s-au întors în Canada după 5 ani petrecuți în Balcani. Au făcut asta cu puțin după 1 august în condițiile în care fiul lor mai mare ar fi trebuit să intre la școală de la 15 septembrie. La nici o săptămână de la intrarea în Canada, la locuința provizorie, a venit asistentul social cu câteva soluții pentru ca elevul să poată începe școala în condițiile în care anticipau că încă nu-și stabiliseră domiciliul definitiv. Pentru Canada micuțul Cristian este extrem de important. Primele lui zile de școală sunt capitale și ei știau deja asta și pregătiseră soluții.