Motivatie

30 sept. 2011

Cine e înăuntru?

Zilele tihnite ale perioadei de criză au fost tulburate de zvonurile noilor partide ce se primenesc ... Demult am învățat să privesc cu detașare la viața politică care mă înconjoară, demult, de dinainte de Traian Băsescu. Ultima concentrație de adrenalină căreia i-am dat frâu liber a fost în 2004 în ziua alegerilor prezidențiale când  am urcat în mașină și am plecat de la Galați la București, în piața Constituției să trăiesc împreună cu soția și pruncul de 4 ani bucuria alegerii lui Traian Băsescu.
....

Zilele acestea mă uit fără speranțe semnificative către o nouă promisiune: Mihail Neamțu și a sa Noua Republică, o formațiune politică așa cum el însuși declara într-un interviu la TV. Printr-o anume conjunctură sunt ceva mai aproape de miezul mișcării, nutresc și o oarecare simpatie pentru tânărul școlit la marginea de vest a Europei,  al cărui verb clar și atitudine verticală le apreciez. Astfel sunt tentat să bat la ușă și să intru ... Dar pe cine voi găsi înăuntru? Pe cine mi-aș dori să văd dintre milioanele de confrați pentru a nu schimba cu ei doar două-trei vorbe de complezență ca apoi să ies fără a mai reveni?

Aș vrea să găsesc oameni care vin să facă politică după o zi obositoare pentru că muncesc cu pasiune și sunt cei mai buni în ceea ce fac și pentru că dincolo de munca onestă care le asigură un trai decent detestă  praful, mizeria, aproximativul și suficiența, sărăcia confraților și lipsa de speranță a tinerilor, nedreptatea dar și greșelile bunicilor și părinților pensionari.

Aș vrea să îi văd pe aceia cărora le e lehamite de omul politic isteț, oportunist, obraznic și guraliv. O lehamite atât de puternică, viscerală și profundă încât să trăiască mereu cu groaza că, intrând în politică ei înșiși ar putea deveni măcar și 1% ca cei pe care acum îi detestă.

Aș vrea să îi văd pe acei oameni de ispravă care știu a se apuca de o treabă și să o ducă cu trudă la capăt. Mi-ar plăcea să îi aud construind un dialog civilizat în jurul meselor rotunde, notând cu pixul în agenda personală ideile lor și ale altora, exprimând păreri personale fără emfază, zgomot sau condescendență.

Aș vrea să găsesc lideri care  să vorbească între ei o limbă comună ca apoi să transmită cu claritate către cei pe care îi reprezintă deciziile luate și acțiunile necesare.

Oare, ce îmi doresc eu? Cât pot fi oare de nerealist în așteptări?