Pornind de la lectura articolului domnului Gabriel Liiceanu din contributors.ro am ajuns să citesc comentariile cititorilor. Spre deosebire de alte articole obișnuite ale gazetelor online care generează deopotrivă reacții pro și contra vocile critice de aici sunt aproape inexistente.
Asta arată pe de o parte lipsa de bărbăție a nulităților protejate de sistem și a susținătorilor or apropiaților acestora. Pe de altă parte, aceasta arată că cei care nu iau de obicei parte la partajarea pomenii bugetului de stat, cei care își iau chenzina de pe urma muncii corecte deși nu sunt complet străini de practicile autohtone nici nu s-au deranjat până acum prea tare. Câteva concluzii se desprind:
- Este clar că domnul Gabriel Liiceanu are un protejat dar trebuie să facem diferență între CV-ul protejatului dl. Liiceanu și CV generic al protejatului de sistem.
- Tragic este că în România un astfel de om are nevoie de protecție, când, de fapt, sistemul are nevoie de protecția unor astfel de oameni.
- Cred că este prima dată când citesc un articol de blog al domnului Gabriel Liiceanu pe această temă. Ne putem întreba de ce nu a făcut-o mai des; totuși dacă domnul Gabriel Liiceanu ar scrie câte un articol pentru fiecare nulitate "doctorisită" pe activități științifice de gazetă de perete nu ar mai avea timp să respire.
- Problema este a noastră domnilor și doamnelor (tătici, mămici, bunici) căci doctorii de azi și de mâine, profesorii de nota 6 care au acces cu întâietate la posturile de la catedre vor ține umbrela educației românești acolo unde este și astăzi iar copii și nepoți noștri vor absolvi la fel de bulversați și rătăciți precum cei de azi în vecii vecilor.
- Bine, am văzut, am constatat, am scris ... mai departe ce facem ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu